Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trezește-te, femeie....
Nu da uitării ceasul ce ți-a-nviat ființa
Când urme de speranțe zadarnic întremau,
Și-ți măcinau suflarea, și-ți spulberau dorința,
Străină ți-era calea și anii ce urmau.
Sforarii tinereții ți-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.
Și ritmul îl păstrară-ți, dar se răciră polii,
Ghețarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-ați năucit de ploi.
Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viața n-o trădează,
Își va lua cu timpul greșeala ca dobândă,
Trezește-te, femeie, curândul întomnează!
poezie
de
Sibiana Mirela Antoche
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice