Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Omul pion
Zece zile te-am urmărit, de pe calul meu alb, cu biciul pe crupă.
Am studiat corpul tău în toate pozițiile; am văzut că
ai pumni mici, așa cum îmi plac
și în a zecea zi te-am călcat pe picior și am zis:
- Ah, bună, nu te-am văzut!
După încă zece zile, grație biciului, ai adormit îngrozită
că te voi alunga. Te-ai sculat și m-ai călcat în picioare.
După trei zile ai obosit.
Ți-am dat apă și ceva să mănânci și ai adormit la loc fericită.
Mai mult, am jurat că voi ieși cu tine la bal.
Atunci ți-ai scos din cutie pantoful tău de cristal și ai zis:
- Îți amintești, trebuia să avem un copil!?!
M-am simțit ca un pion, ca un infractor care nu se lasă prins.
Numai prin somn spuneai adevărul, cu tandrețe și ură:
- Tu ești pe cerul meu o cometă!
- Tu ești pe cerul meu o cometă! mă convingeam eu cu franchețe trei zile la rând.
Apoi se făcea că eram vii și alergam prin grădină.
Calul mânca, într-un colț, mirt și jăratic.
Eu, scriam într-un colț, poezii.
Tu erai tot mai mică și tot mai frumoasă.
Tu erai tot mai mică și tot mai frumoasă...
poezie
de
Dorin Cozan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice