Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În umbra Măriei Sale
Mă iartă, Măria Ta, că-ți bat în poartă,
Îți cer povață, să îmi dai, de vrei,
Sătul să văd cum se pierde-a noastră vatră,
Să-mi curăț țara de hoți și de mișei.
Ne pleacă frații și copiii-n depărtare,
Am ajuns paznici pe propriul pământ,
Minciuna, circul au mare căutare
Și plânge toaca mănăstirilor în vânt.
N-avem voie să murim, nici să trăim,
Gândirea e și ea o stare interzisă
Și suntem blestemați să suferim
Prostiți de-o oboseală mult promisă.
Măria Ta, ascute-mi săbiile Tale
Să se trezească glia, cu pumnul încleștat,
Să punem capăt acestei sorți fatale
Să fim din nou Români cu-adevărat!
poezie
de
Ionel Arădoaie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice