Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Saturn monumental
Glasul tău ce mă privește nostalgic mă alungă într-un cuib de vrăbii
și îngrijorat parcă vorbește singur într-o mulțime de copaci...
El se plimbă cu două reviste în mână, undeva, printr-un material pictat al cartierului tăcut dintr-un pas înalt, etern...
Iar eu,
în toată mulțimea asta de copaci te privesc și n-am curajul să-ți vorbesc...
Într-un monumental abstract și rotunjit la colț te iubesc atât de imposibil,
atât de monumental,
iar tu, neștiind numele meu
îmi respingi fiecare rimă în vers alb...
Hai să ne ținem de mână și să fugim amândoi într-o primăvară anterioară...
Știu că ai iubită și mă rup în două săptămânile ei,
dar promit că n-am să postez nimic pe instagram și nici pe marte, să nu știe nimeni nimic de noi...
Ar fi ciudat, probabil nu i-aș spune mamei, nu m-ar crede atât de detașată de pământ...
Aș pleca pur și simplu...
Mi-aș lua un rucsac de camping și aș pune acolo două, trei vise încurcate în culori acrilice...
Mă gândeam să luăm mașina ta, dar cred că mai romantică e o rulotă albă, ruginită...
Să fugim pe altă planetă cu ea!
Să ne facem casă din motive florale pe inelele lui Saturn și să locuim acolo,
să nu mă pui să gătesc, te rog!
Probabil l-aș da foc lui Saturn și am fi nevoiți să plecăm din nou pe altă planetă...
Atâtea vise și totuși imposibilul îmi spune că nu-i posibil ceea ce-mi doresc, dar nu-i ilegal să visez și să-mi doresc monumental o iubire cântată la pian pe Saturn...
poezie
de
Tiana Badea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice