Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nedoritul zbor
Durere port în suflet și-o rugăciune mută
Privindu-te cum zaci în somn neiertător,
Aș vrea să fiu cu tine în lumea-ți neștiută,
Să te întorc degrabă din nedoritul zbor.
Încerc să te găsesc pe țărmul fără nume,
Să-ți oblojesc o rană ce încă sângerează,
Mă lupt cu aripi negre, năluci din altă lume
Privind icoana care tăcută stă de pază.
În drumul meu răsare o poartă ferecată
Pe care o deschid cu fluviu din privire,
Sunt pentru-o clipă-secol de lacrimi înecată,
Dar știu că nu am vreme de altă tânguire.
Paharul deznădejdii îl sparg de un hotar,
Luptându-mă din greu cu piatra de-ncercare,
Am să-ți aduc potirul, să bei din sfânt nectar,
N-am să te las nicicum să zbori spre altă zare.
O, Doamne Milostive, speranța-n Tine am pus
Trimite acum, de-ndată, lumină peste noi,
Dă-i vindecarea sfântă celui de boli răpus
Și cheamă-ne la ceruri odată pe-amândoi.
poezie
de
Rodica Constantinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice