Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vrabia și porumbeii
Într-un oraș din țară, pe una din alei,
Se agitau întruna vreo zece porumbei,
Voind să își împartă-ntre ei un colț de pâine
Pe care-l șterpelise o cioară de la câine,
Care-l văzu-ntr-o ladă și tocmai îl furase.
Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase...
Probabil știți tipicul: aruncă boțu-n sus,
Sperând să se fărâme și,-n gabarit redus,
Atunci când se întoarce și cade la-ntâmplare,
O bucățică mică să-nghită fiecare;
O vrabie sprințară, venind dintr-un tufiș,
Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiș,
Luă în cioc bucata și dusă fu cu ea.
Din întâmplarea asta avem a învăța
Că trebuie în viață să fii organizat,
Că-i bine să fii suplu, agil și calculat,
Că nu te poți încrede-n vecini, în șefi, supuși,
Că-i musai să pui lacăt și ivăre la uși,
Că trebuie-ndrăzneală și trebuie să riști,
Că nu mărimea-i totul, contează cum te miști,
Că lumea e o junglă, că viața e o luptă,
Că nimănui nu-i place să stea cu burta suptă,
Că e pierdut acela ce are firea blândă,
Că-n orice colț și tufă dușmanii stau la pândă,
Că unde-s mulți și-atâta, nu-i sigur că-i putere...
Și chiar că nu poți face, în mod cinstit, avere.
poezie
de
Petru Ioan Gârda
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice