Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
M-am intalnit cu Soarele,
In sfârșit!
Îl pândisem de atâta amar de vreme,
Voiam să îl văd
Și nu oricum,
Să-mi răzbun neputința,
Voiam sa îl văd în timp ce se naște,
Roșu, mic, neputincios,
Cu zbârciturile prevestitoare de vremi lungi pe chip,
Plângând neștiutor, dintre brazdele dureroase de mare,
Ce-l tot nășteau,
Și să-i spun:
"Vei muri diseară, Luminosule!"
M-am întâlnit cu Soarele
Și nu oricum!
Eu, adult, om în toată plinătatea puterii omenești,
Încălțat cu pantofi noi,
Un OmFrumos, când cântând, când înjurând și plângând,
Dar frumos;
El, Nou-născut roșiatic,
Desculț,
Surd și mut, hlizindu-se cu ochii de văpaie
Către lume,
Nicicând cântând, nicicând înjurând,
Nicicând plângând.
Îmi propusesem, de atâta amar de vreme, să-i fac în ciudă,
Să-i cânt, spre exemplu, chiar așa, să-i cânt,
Îl văzusem de atatea ori mare și luminos,
Mă văzuse de atatea ori mic și trecător,
Indiferent câtă pâine frământasem trecătorilor,
Nu luminasem și nu crescusem,
Tot cât o fâlfâire de aripi aveam să trăiesc,
Tot cât o umbră aveam să folosesc.
M-am întâlnit cu Soarele!
El se năștea, eu nu,
O dată pentru muritori, veșnic pentru zei,
Așa e rânduiala.
Preț de o clipă am râs inutil la zbaterea lui,
O clipă doar, până ce, pâș, pâș, arzând vălurile ce-l născuseră,
S-a prins de băierile cerului
Și s-a tras ușor în sus,
Deodată cu suflarea apelor,
Abandonând tot pământescul.
Eu... tot o fâlfâire de aripi, tot o umbră.
"Las-o de mâine! mi-am zis.
Las-o de mâine!"
Așa că, musai să mai trăiesc o zi,
Mi-am amânat răzbunarea pe mâine.
poezie
de
Alina Neagoe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice