Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gândurile anilor treizeci către visătorii imaginați
Copilul s-a pierdut în zăvoiul orașului
departe de orice lume în care ar fi
fost ucenic la restaurarea frumuseții
albind câte un pic părul pe filele
urmărite de luntrea lui Caron pe Dunăre
Copilul s-a trezit cu înțepături în piept
de la atât energizant clandestin
cumpărat din banii de ciuguleală
în recreațiile unor netrebnici premianți
care nu vor mai vorbi românește după
optsprezece primăveri între căpcăuni
Copilul a râs printre ratații de la nonstop
a cules imaginea unei umbre de durere
apoi s-a strâns la piept cu fuga
știind că nici dunărenii nici olteni
nu vor mai zâmbi văzând cum dispar
ultimele lacrimi șterse de vânt
Copilul a țipat către lună și stele
în românește că doar așa îl mai aude
cerul adânc al nopții de cristal
tăios ca gerul și viu ca mugurii
până când din florile la care ne uităm
au ieșit mii și mii de vieți de albine
grase ca mierea ce va îndulcii lumea nouă
Copilul a rămas în fotografii
sperând către lumină
ca o frunză în vânt...
poezie
de
Sorin Oancea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice