Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mamă
mamă, cu suavitatea mușcată de timpul dintre aguzi
în tremure acum ajunsă și-n nesigură mișcare...
bâjbâind cuvintele acestea de auzit ce abia le mai auzi,
mereu la geamul lumii începută a fi aprinsă uitare.
o, nici mersul nu-l mai ai ca lumea, din ușă-n perdele...
apăsarea ți s-a subțiat pe podeaua cărare roasă
aproape străvezie tu, lângă crizanteme și lalele,
tot mai deasă în disciplina icoanei de pe masă.
în nădejde abia adiere, aproape te mai încerci,
din ochii tăi lași albastrul rotire spre ucigașul nord.
unde-ți este trăirea de odinioară, în ce sfârșiri te îneci
cu fusta grea de stele și lumina-n pofte de cord?
o, mamă, plâng în verbul ce fuge-n gânduri încoronate...
explodarea tăcerii simt uneori sub al tău direct suspin.
în trupul tău sapă o absorbție de autentică moarte,
sub ochii mei grimasa țărnii contrazice gestul de caolin.
cum aș putea trece odaia goală ori puhoiul din stradă
clădind trecutul pe silabe de tăceri și-n rafale de dureri,
afirmării eu, lăsându-mă înstrăinat și marfă de pradă,
eu, muncitor de poeme, mereu în deruta unor păreri?
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice