Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dezîmpovărarea
Mă despoi de țepii vremii, încrustări de ploi pe floare,
Mă dezic de rug cu neguri, încordat e să pocnească;
Mă dezbrac de lupii genii ce-au zăcut pielii ninsoare
Și mi-apropii zorii zilei, lungi otrăvuri să sfârșească.
Mă despoi de hoarde oarbe ce-am zis: - Doamne-s trandafirii!
Mă dezic de roșul negru ce mi-a adumbrit zefirii;
Mă dezbrac de adâncimea fără leac în dezertare
Și-o să scriu versuri pe aer cu-oglindire-n cai de mare.
Mă despoi de mine toată, de hidoasele-mi iubiri,
Mă dezic de risipirea îngerilor falși Luminei;
Mă dezbrac de neștiirea c-am avut prevară-n firi
Și mă scot de la blestem cum că i-aș fi soră Vinei.
Mă despoi de harul beznei, spulber deșirat corneei,
Mă dezic de planul umbrei cu sălășluire-àripei;
Mă dezbrac de cataclisme ce-mi pun piedici la condei
Și mă dau cu ochii-închiși neputreziciunii Clipei.
Mă despoi de roua-n două jinduind la cea întreagă,
Mă dezic de timpii vechi ce mi-au smuls alb de sub vulturi;
Mă dezbrac, jelindu-mi plânsul, de pădurea mea cea vagă
Și-mi încredințez țărână unui CRESCĂTOR DE FLUTURI.
Mă despoi de bobul fricii, gândul veșnicirii sumbre,
Mă dezic de la trișori, sfinții-aceia cu trup noapte;
Mă dezbrac de hiroshime, cenușarele din umbre
Și-mi veșmânt lutu-n firesc, viu în poame, spice coapte.
poezie
de
Cipriana Tanu
din
Les fleurs de la tendresse
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice