Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tăcerea mamei
Soarele-i în asfințit,
Seara lin coboară
Peste satu-îmbătrânit
Și pe-o ulicioară.
Gânduri mama-mprăștie
La căderea serii,
În ochii ei pâlpâie
Candela tăcerii.
Viața, tristul adevăr,
Nu i-a fost ușoară,
Anii ce s-au prins în păr
Atârnă povară.
Toate-s vraiște-n obor,
Răvășite-s toate,
Le-ar pune la locul lor
Însă nu mai poate.
I-au plecat copiii,
Singură-a rămas,
Își tot cheamă fiii
Tremurând în glas.
Cu doru-i nemărginit
Așteaptă băieții
Că mormântu-i neîngrijit
Și-au crăpat pereții.
Mâna-i tremurândă
Mângâie-o păpușă,
Privirea ei blândă
Cată înspre ușă.
Se roagă icoanei
Și CELUI DE SUS,
În tăcerea mamei
Multe sunt de spus.
poezie
de
Nicolae Matei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice