Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Slăvind un colț de Rai, zis România
Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Țara Românească
Și în Moldova, semn de pomenire.
Croit-au 'naintașii mândră țară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu nații felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.
În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranță,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranță.
Batut-au drum la potentații vremii...
De-atâția ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniți, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluției la Alba.
Nimeni n-a mai putut să stăvilească
Dorința ce țâșnea din mii de piepturi.
De prin cătune, sate, ori orașe,
Români cereau întemeiate drepturi.
An după an ne adunăm la Alba
Când suflete ce-i mai curat emană,
Serbând la început de nouă iarnă,
Că bunii noștri-aveau dreaptă coloană.
La veacul ce s-a scurs de la unire,
Cu mic, cu mare-ăst an ni-i datoria,
O cupă să săltam, că-i sărbatoare,
Slăvind un colț de Rai, zis România!
poezie
de
Mihaela Banu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice