Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cugetări în noapte
Plânge cerul când mă vede
Căci salvare n-am cum să-i aduc
Luna stă și ea de veghe
I-aș zâmbi, dar nu apuc
Mintea oarbă se tot întrece
Și nu ajunge nicăieri
Sufletu vrea să mi-l sece
Să mă scalde-n văpăieri,
Zbier în noapte, chin se naște
Mult e pân' la răsărit
Eul strivit a recunoaște,
Parcă simt un tresărit
E inima în colț uitată
Trimite o undă-n infinit
Rupe ea doar o bucată
Din scoarța sufletului ruginit
Cad iertări uscate-ncet
Cad trecuturi, suferințe...
Aud în beznă un cald bocet
De șterse, pale voințe
Nesigur urcă, tremurând
Acum în miez de existență
Și parcă mintea tulburând
Scot eul din a ei latență,
De plumb se scutură și zboară
Apoi din lumină se hrănește
Soarele pe scări coboară
Poduri de iubiri unește
Ceruri se îmbină iară
Lacrimile acum sunt șterse
Veseli ca de odinioară
Viață nouă acum se țese.
poezie
de
Cuth Hajnalka
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice