Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Timpul
văd timpul cum se uită-n oglindă
după ce-și pierde umbra
și-și desenează trupul în alb.
apoi, cum își duce degetul grăbit
pe itinerarul nimicului,
căutând un ireal și o depărtare de tăcut.
cu expansiuni vizionare viață pândind
și nimic nu-i în stare să înțeleagă,
cum se smulg finale gânduri
din memoria întoarsă din drum
numai de dragul să treacă
dincoace de uitarea horcăind.
fără un scop anume,
el mereu se azvârle înainte...
cu spații de singurătăți la piept dorite
și nicicând înapoi în sentința unui exercițiu
de repetiții.
mereu își prelucrează neliniștita uzură
cu romanticele visuri din străzi culese,
apoi se ascunde în ceasuri și absențe...
participă la diferite mixturi de vieți,
subtilizează efemere
și chiar trece în imagini uneori,
lăsând dâre pe lucruri și-n fragedele clipe,
ce se hârjonesc prin fluturi.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice