Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Deși e vară ninge, ninge...
Mă doare clipa cea târzie
Și albul de pe tâmpla mea
Deși îmi fac anestezie
Cu gheața florilor de nea
Urăsc sărutul bătrâneții
Și Doamne cât de mult aș vrea
Să cumpăr anii tinereții
De s-ar putea, de s-ar putea.
Dar ura se preface-n teamă
Când mă gândesc la viitor
Și-aș vrea să nu o iau în seamă
Dar sunt un simplu muritor.
Obrazul mi-e talaz de riduri
Și simt cum vine în galop
Un asfințit cu patru scânduri
Care îi spune vieții: -Stop!
Afară vremea parcă plânge
Și-n lacrima din ochii mei
Deși e vară ninge, ninge
Cu amintiri și flori de tei.
De undeva un țipăt jalnic
Îmi face sufletul un nor
Și-n cenușiul de zadarnic
Îmbrac venirea zorilor.
Și inima se face mică,
Și-o ține doar într-un oftat
Iar sufletul mi se oftică
Gândind la câte am ratat.
poezie
de
Dorina Omota
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice