Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Despre simulările iubitei imaginare
Ea simulează atît de bine dragostea
ai putea să juri că e dragostea însăși
și poate chiar și este
de aceea el se îndrăgostea de ea încontinuu
și îi spunea tu ești dragostea, dragoste
ea râdea, îl iubea și apoi se cufunda în tăcere.
Ea simulează atât de bine ploaia
când o întâlnea trebuia automat să își deschidă umbrela
ea râdea în aversă, îl privea torențial
și apoi se cufunda în tăcere.
Ea simulează atât de bine frumusețea
că, nu se știe cum, devenise frumoasă fără să știe
încercase de câteva ori să își dea jos masca frumuseții
dar era propria-i față
și nu se putea elibera din capcana frumuseții
fără a se mutila iremediabil.
De aceea, poate, de câte ori îi spunea că e frumoasă
ea se repezea la prima oglindă care îi ieșea în cale
și se cufunda în tăcere.
Ea simulează atât de bine
dragostea
ploaia
frumusețea
fără să știe că, de fapt, dragostea, ploaia, frumusețea,
simulează atât de bine chipul ei.
poezie
de
Iulian Tănase
din
Iubitafizica
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice