Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Focul ...
Când Prometeu a furat focul
Cercându-și cu zeii norocul,
Plăti tribut, mai tot ficatul,
La vulturii din tot înaltul.
Căci zeii, nemiloși din fire,
L-au pedepsit a uneltire,
Lăsându-l pradă, strâns în lanțuri,
Ca vulturi să-și înfrupte clonțuri.
Dus pe pământ, de când se știe,
Poartă speranță și pustie,
Tăciuni, cărbuni, forță deplină;
E fulger, trăznet și lumină.
Din putregaiuri și din iască,
Flăcări hulpave gura căscă
Și pârjolesc cu nepăsare
Pădure, miriște, hambare.
Mistuie-ncet tot putregaiul;
Scântei sar, zgândărind vătraiul,
Sau ard mocnite pe jăratec,
Trosnind însuflețit, sălbatec.
În untdelemnuri și feștile,
Cu licăririle fragile,
În candeli arde focul sacru,
Ori în mărețul policandru.
Căldura lui e vâlvătaie;
Fierul pe nicovală-l moaie.
Arzând sub plită-n cele blide,
Îți umple străchini cu merinde.
Sub cer ard ruguri, vreascuri, buturi,-
În sobele sărace, ciuturi,
Scăldând zănatece-n văpaie
Și înghețata mea odaie.
Flăcări plăpânde, jucăușe,
Renasc din propria cenușe,
Dansând, înalță ochi demonic,
Prefac culori cameleonic.
Se suie sprinten către slavă,
Cu unduirea lor suavă
Și schimbă-n fum tot ce e viață,
Cu mistuirea îndrăzneață.
Minune, zestre și zidire,
Dumnezeiască moștenire,
În vetre sau sub pirostrie,
Va arde pentru veșnicie.
poezie
de
Mihaela Banu
din
Ne învârtim în cercul vieții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice