Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
Tot ce scoate viața la iveală
e predestinat de timpuriu:
de n-aș fi poet, fără-ndoială
că pungaș și hoț era să fiu.
Scund și firav, plin de ațâțare
Eram cel mai arțăgos băiat
Și adesea de la încăierare
Mă-ntorceam cu nasu-nsângerat.
Spuneam mamei mele, lângă vatră,
Gura dând cu mâneca s-o frec:
- Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
toate astea până mâine trec.
Iar acum când stinsă-i acea vreme
Din mănunchiul zilelor de ieri,
În neliniștitele-mi poeme
Clocotesc năvalnice puteri.
Vorbele de aur stau grămadă...
Vechiile dârzenii nu s-au șters
Veșnic pusul pe bătăi și sfadă
Se răsfrânge-n fiecare vers.
Ca și-atunci mi-i firea îndrăzneață
Pasul meu răsună nou pe drum
Altădată mă izbeau în față
Plin de sânge-i sufletul acum.
Astăzi celor ce râzând mă latră
Și nu mamei spun cu glasul sec:
- Nu-i nimic, mă-mpiedicai de-o piatră
toate astea până mâine trec.
poezie celebră
de
Serghei Esenin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice