Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și ce doare, când iubirea...
Porți de fier îți cresc pe brațe și pe ochi ți-ai pus obloane,
O cetate-ți este trupul, ghilotine la picioare
Stau să cadă peste îngeri, ce-au fugit de prin icoane,
Eu adun cioburi de vină și păcate de fecioare.
Dincolo de porți ești singur, cu statuile de ceară,
Ți-e cuvântu-n colivie, prizonier cu lanțuri grele.
Nu guști nicio dimineață și nu știi ce poate-o seară
Să-ți aducă în amurguri, de n-ai fi după zăbrele.
Îți arunc niște semințe de poeme-nfometate-
Poate-or încolți pe stânca de pe fruntea-ntunecată,
Sau poate mai ai în palmă, ori pe-aleile din spate
O silabă-n agonie, care-ar trebui salvată.
N-ai oglinzi să-ți vezi neviața cum își bate joc de tine,
Nicio frunză nu foșnește în tăcerea ta de gheață;
Sunt aici, unde pădurea se usucă de rușine,
Când nu vrei, din seva-i verde, să mai sorbi, cum te învață.
Ai ales, sălbăticia, ca o mantie de lavă,
Ce transformă în cenușă orice gând trimis spre tine.
Ieri am vrut să-ți spun că vorba ți-este stearpă și bolnavă-
La ce bun, când ești de piatră și nu simți nimic, străine?
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice