Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gaj
Știam că după cerul zdrențăros
Diavolii se-ntrec în D'arts și cros
Băbuțele, cu aripi sângerii
Și cu bastoane mici, ca de copii,
Se întreceau și ele, câteodată,
La o șeptică șuie, demodată.
Și-mpreunam din mâini împrumutate
Pentru această mie de păcate,
Dar, pare-se că nimeni n-asculta.
În pauza de masă, la cafea,
Un Scaraoțchi tânăr, pișicher,
Turna cu sârg și ură, până-n cer,
Din ceașca nebăută, amăruie,
Și iadul se nălța o cetățuie
Cu turla până-n patul meu de fier.
Credeam că-s îngeri simpli, servitori,
Aceia care tot dădeau târcoale
Și care încercau să mă mai scoale
Din nebunia porților de flori.
Aveau halate albe, foarte lungi,
Acopereau cămășile în dungi;
Atunci am înțeles că noi, la școală,
Nu învățam ce e chinta regală.
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice