Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când viața...
Când viața mi te-mparte cu vântul sau cu ploaia, iar lacrimile mele vor năpădi-n asalt
Atunci să știi, iubite, că nu-mi ajunge viața să-nving a mele gânduri ce-s pietre de bazalt.
Mă prăbușesc sub timpul ce vântură vremelnic și trece peste noi și nu se vrea opri,
Speranță-mi este visul ce-l port de-o veșnicie și-mi dă puterea-n suflet de-a tace și-a iubi.
Ferestre se deschid și pârguie-n cer luna și scapără în raze și-n lungi săgeți de-argint,
Timidă, noaptea-n pernă se-ascunde printre stele, ne-nvăluie-n misterul blestemului alint.
Împart curând nectarul sorbit cu-atâta patos între hingherii sorții și vremea de apoi
Și fur din taina clipei și dau virtuți iubirii să-nfrunte orice-obstacol și zbuciumul din noi.
Pășind sfioși în ziuă, în freamăt de lumină, ne-mpiedicăm sărutul în ciotul de-nceput,
Îmbrățișați, ne pierdem în calmul dintre valuri a mării de iubire ce macină tăcut.
poezie
de
Sibiana Mirela Antoche
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice