Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Era de-un alb sublim ...
Venit din cer spre-a săruta pământul,
Azi mi-a picat pe-o geană-ntâiul fulg,
Pe care l-a clintit din drumu-i vântul,
Cum valul vieții mișcă-ntregul vulg.
Clipesc și-mi sare-n palma înghețată,-
Era de-un alb sublim, neîntinat.
O stea-n miniatură, scuturată
De cerul ce cu ea s-a rușinat.
- Vroiam să vin să mă-ncălzesc la tine,
Aud un glas scâncit și temător;
- Că mi-am pierdut puterile divine
Și sunt pe-această lume trecător.
I-am zis atunci cu-o nesfârșită milă:
- Nu te-ntrista, nu suspina-n zadar!
Te-ntruchipai din vorbe-n a mea filă,
Cum n-am cântat niciun mărgăritar.
Un zâmbet i-a-nflorit în colțul gurii
Și-și puse capu-n palmă-mi istovit.
Luând pe el veșmântul picăturii,
Pierii-mpăcat cu clipa ce-a trăit.
poezie
de
Mihaela Banu
din volumul de versuri
Cu pânzele întinse
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice