Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă
Când am venit în lumea asta dură,
În casa cu iubire și speranță,
Am pus și rău și bine în balanță,
Strivind tăcut fărâmele de ură.
Cei ce au stat în casa mea, la masă,
Primeau lumina din cuvânt de taină,
Pentru a sufletului sfântă haină,
Ca pe un colț de azimă gustoasă.
Cu ei am stat în nopți cu lună plină,
Până visarea ce-a bătut la poartă
Cu degetele ei de cavatină,
Ne-a amintit că viața e deșartă,
Că am venit și ne-om întoarce-n tină,
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă.
sonet
de
Mihaela Banu
din
In volumul Eu râul tău, tu matca mea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice