Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Peștișorul de aur
Pe o margine de mal,
Oglindindu-și chipu-n val,
Stă copila de pescar,
Mai scrutează pân' la far.
Așteaptă, dusă de gând,
Cu trupul ei prea plăpând,
Mult vestitul peștisor,
Sub un plaur plutitor,
Ca s-o scape de belea
Că tot mai rău sărăcea,
Ori să-i ia necazut tot,
Să-l arunce ca pe-un ciot.
Tatăl ei, bătrân pescar,
Înfruntând valul barbar,
Rătăcea prin ceața grea
Lăsată ca o perdea.
Spera să prindă la pești
Mulți și mari, ca în povești.
Ocolind un nou ostrov,
Răpus, până la istov,
Este foarte-ncrezător,
Dar vrăjitul peștișor
Ce-mplinește trei dorinți,
E vrăjit la noi în minți.
Scufundând năvodul gol,
Apa nu-i dădu obol.
Când îl scoate la liman,
Vede că totu-i în van.
Bătranul pescar, tăcut,
Cu sufletul greu, de lut,
Privește îngândurat
Coșul neîndestulat.
Cârmește barca spre mal
Dus de spumegatul val,
Trăgând la vâsle ușor
Spre hanul pescarilor.
La cherhana merge-nvins
Cu un coș de pește prins,
Dat pe niscaiva bănuți
De și peștii-au rămas muți.
Abătut, sărmanul moș
Răstignit, precum Hristos,
Merge-ntins până la han
Dând pe gât ultimul ban.
Spre coliba lui pașea
Trei cărări împleticea,-
Sărăcia sta pe loc
Nu venise-al ei soroc.
Fata văzând că-i mâhnit,
Cheltuind nesăbuit
Ultimul bănuț pe pești,
Nu mai crede în povești.
poezie
de
Mihaela Banu
din
In volumul Eu râul tău, tu matca mea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice