Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adagio
Își iau adio teii de la vară,
Cu miere ninge peste ochii mei,
Mai strâng parfumul florilor spre seară.
În picături de miere, de mă vrei,
Oprește-te pe-o ramură cuminte,
Ce-și mai păstrează rodu-nmiresmat
Și-oi picura cu lacrimă fierbinte,
Din florile ce încă n-au plecat.
Mai am un braț ce încă înflorește,
Mai urcă seva verde-n inelar-
O mărturie care povestește,
Că îți sunt vară în vocabular.
Rostește-mă ca pe o rugăciune,
Dar, nu îngenunchea, că n-ai s-ajungi,
Să prinzi ultimul zvon de pasiune
Al ramului, cu degetele stângi.
Voi mai vibra o clipă, chiar de plouă
Și vântul îmi mai fură un suspin.
Veghează-mă pe-un colț de lună nouă,
Cu ultima suflare să te-alin...
Își iau adio teii de la vară,
Ca un adagio în scâncet de vioară...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice