Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vreau noi Everesturi!
Aspirând spre cer, cu colți de cerber mă avânt pe stei
Mie mi-e totuna de înfrunt furtuna, cu-aripi de acer
Vreau noi Everesturi, nu-mi mai ajung resturi, nu-s neam de pigmei!
Întreg universul și-a potrivit mersul dup-un nou reper.
Izbânzilor punte, întind peste munte, pe înalte creste
Cu frânghii în brâie, ca struniți în frâie, în vârf de ghețar
Urcând cărări multe, simțirea-mi exulte, dând lumii de veste
C-am învins noi stânci, pe coate sau brânci, neam de temerar.
Mai întind o coardă, ca să nu se piardă, trudnicul asalt
Începând urgia, domnește sclavia, în ținut barbar
Dar în vârful falnic, prin vântul pârdalnic, cu un ultim salt
Palida zăpadă, scrijeli dovadă-n culmi de avatar.
Mă-ncearc-o remarcă, tot omul încearcă, cu suflet viteaz
Purtând bătălia, s-afle măreția, croind urme noi.
Natura să-nfrângă, voința să-i frângă, nelăsând răgaz
Din crestele nude, prin viscole crude, s-ajungă-n noroi.
poezie
de
Mihaela Banu
din
In volumul Eu râul tău, tu matca mea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice