Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O potriveală
Domn străin poftise țara și de neam de împărat,
iar la târg, plecând, boierii ce-au găsit au cumpărat;
să-l întîmpine poporul a ieșit pân-la hotare...
Dumnezeu se îndurase ca să-i dea un vodă mare!
*
Dar Moldova-i locuită de nătângi și de vicleni
și-ndelungă fu tocmeala ca boierii moldoveni
să-l înduplece pe despot peste ei să-mpărățească,
rari fiind, pe-atuncea, domnii cei de viță-mpărătească.
*
Chezășia stăpânirii pentru viață i s-a dat
și că-n spița lui, pe urmă, tronul fi-va perindat;
o locma din visterie ca plocon având tot anul,
slobod să-și mai înnădească Vlașca, bez Teleormanul.
*
Iar legându-se să-ndrepte ce părea că e greșit,
râu de lapte și de miere ca să curgă negreșit,
"Îmi ajunge spuse despot , dreapta mea căutătură,
Slujitori ce tac și-n mine credincioși ca în Scriptură."
*
Și-a ținut cuvântul țara, poate încă cu prisos,
Doar a lui făgăduințe au ieșit, pe rând, pe dos,
și când el și cu samsarii ca în rai mi se răsfață,
clocotește surd norodul străveziu și supt la față.
*
În castelul din Suceava, mânios acum se plimbă;
numai vornicul cel mare stă-naintea lui smerit;
voievodul nici o vorbă cu Bucioc măcar nu schimbă,
iar acesta să-i grăiască nu găsește nimerit.
*
Mai târziu, păru din zbucium că nițel se potolește;
lui Bucioc îi fuse teamă, neghicind ce poate fi,
orișicum se tot frământă și prin minte răscolește;
ca să afle de-are despot, cât n-ar da și n-ar plăti!
*
"Hei, Bucioc, tu, mare vornic prinde Vodă ca să zică
tu ești mâna mea cea dreaptă și-mpreună am luptat
ca să țesem trainic trâmbă de mătase și urzică,
împletind din rău, în bine, șirul trebilor treptat;
*
din pământ, din iarbă verde am croit o viață nouă;
pe făgașe neștiute îndrumăm tot ce a fost;
prin câmpiile uscate, din senin, cu aur plouă
și sub aripa lui despot cine n-are adăpost?
*
E așa ori nu?." "Așa e!" prea plecat Bucioc răspunde;
să-i astâmpere pornirea cuteză să zică-apoi:
"Dar de ce te tulburi, Doamne, și ce cuget te ajunse
când lumina ta s-aprinde înainte, nu-napoi?
*
Domn mai ager și mai falnic, mai avut-am noi, stăpâne?
Îmbuibând pe toată lumea, milostiv ai fost destul
că nu-i nimeni să nu-și aibă bucățica lui de pâine,
ocrotit ca să nu fie ori la vreme nesătul!"
*
"Deci credeam, suspină despot, ca să văd recunoștință;
Boierii dădui acelor ce căzură în păcat,
Înțelepți făcui din oameni ce, lipsiți de socotință,
prigonitu-m-au... și totuși, nu e unul împăcat!
*
Tremura Bucioc, dar Vodă neclintit urmă-nainte:
"Pretutindenea se suflă că din jaf mă pricopsii,
când tu știi cu câtă trudă, cu ce zbatere de minte
vreo cincizeci de milioane de ducați agonisii.
*
Te miri ce și mai nimica! Și-apoi cine e de vină?
Azi nu poate bani a strânge numai cel ce n-ar voi;
n-am pus piedică la nimeni, ne-voind să cat pricină
și nici vreme n-am în pravili mucegaiu-a răsfoi,
*
iar o față-mpărătească e obraz de tot subțire,
i se cere cheltuială, dacă vrei a n-o păta;
ponegrit de ce sunt, oare, cu atâta-nsuflețire?!"
Grabnic, vornicul răspunde: "Ticăloși, Măria Ta!".
*
"Unii urlă că dreptatea nu-i decât o vorbă goală,
coate toți judecătorii pentru galbeni că și-ar da;
dar mojicii? Făr' de hrană zbier că sunt și se răscoală!"...
"Nu le place munca, Doamne! Ticăloși, Măria Ta!"
*
"Pârcălabii, dregătorii, căpitanii de oștire,
popii, dascălii, iznafii, chiar și sfetnici, de-i căta,
mă cârtesc în taină, gura clevetindu-le-n neștire"...
"Ticăloși am fost, stăpâne, și-am rămas, Măria Ta!"
*
"Însă-atuncea strigă Vodă totul e ticăloșie!
Putregai domnia noastră și nevrednici suntem toți!
Lângă numele lui despot se va scri: "Păcătoșie!"
de boierii săi: o turmă de lingăi urâți și hoți!"
*
Pe-o sofa se lasă despot, chibzuind îngândurat:
"Și Bucioc, și logofeții buni erau de spânzurat!...
Peste veacurile toate voi rămâne de ocară,
cu pecetia rușinii înfierat voi fi la scară!"...
*
Judecata cea din urmă îi cutreieră prin gând,
de durere, printre gene îi dau lacrime, plângând...
"Despot!... Despot!... Fii un despot mai, vârtos ținându-ți firea!
De deasupra frunții tale izgoni-voi eu bârfirea!".
*
Astfel vornicul grăiește: "Eu de grijă voi purta
să rămânem doar noi, obștea, ticăloși, Măria Ta,
căci o cronică de slavă pentru Tine se va scrie,
de mărirea Ta eu însumi stând chezaș ți mărturie."
*
Mare Domn fu Despot-Vodă, după-acel letopiseț,
însă piserul ce-l scrise, să arate mai isteț,
mai adaose pe-o filă, cu putere de la sine,
alte câteva brașoave, cugetând că e mai bine:
*
"Patruzeci de ani, o, Despot!, să fi fost să mai domnești,
tot n-ai fi-nțeles tu rostul astei țări moldovenești;
stând străin de neamul nostru, cum să-nveți așa de iute
zicătoarea: "Orice pește de la cap întâi se-mpute!"
poezie
de
Ion Cătină
din
Almanachul ilustrat 1909
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice