Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rănile cuvântului
Cuvântul sapă ca o rană și-adânc de oase sfredelește,
Dărâmă munții de lumină și-n suflet aprig năvălește,
Încheagă sângele în vene și-ncepe-amarul să îl toarne
În picături nemăsurate înveninează biata carne.
Și de-ar fi palmă n-ar durea cum doare rana ce ustură
De-un gând sălbatic, furios, de-un om pătruns sau nu de ură
Fără-a gândi ce-n spate lasă când aspre buze îl rostesc
Și nu cutează ce urmări rămân în urmă de rănesc.
Nu te lăsa lezat de-o vorbă, găsește-i leacul vindecării,
Cu-nțelepciune șterge-i brazda, cu blânda armă a răbdării,
De vrei s-o uiți și nu te lasă, un antidot ar fi iertarea,
Nimic n-o face-atât de bine cum dulce-o face împăcarea!
poezie
de
Sibiana Mirela Antoche
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice