Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Blocul părintesc
Mă-ntorc, cu drag, la blocul părintesc,
Pe care, doamne, cât îl mai iubesc,
Căci poartă în ferestre și-n pereți,
Crâmpeie ale primei tinereți...
Pășesc încet, cu suflet îndoit,
Și văd că blocu-i mai părăginit...
Privesc năuc și n-o să mai urc sus...
Sărmanii mei părinți, la cer s-au dus...
Azi în apartament trăiesc străini,
Și nu îi mai cunosc nici pe vecini...
La ușă stă de pază-un interfon,
Și văd că s-a închis câte-un balcon...
Vad că terasa veche, ciuruită,
A fost și ea, cândva, înlocuită...
Puieții firavi, puși de locatari,
Au trunchiuri groase și coroane mari...
Revăd, cu ochii minții, un dram de tinerețe,
Ce-mi picură, în suflet, o undă de tristețe...
Fac, apoi, cale-ntoarsă cu călcătură rară,
Și duc, mijind sub pleoape, o lacrimă amară...
poezie
de
Eugen Ilișiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice