Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zanzibar
Zanzibar este orașul ce nu doarme niciodată,
Unde nu există noapte și nici liniște deplină,
Ca o mare în furtună, o mulțime deocheată
Urlă, plânge-n disperarea de-a se-ascunde de lumină.
Furnicar de oameni gri pe- ulițele sordide,
Unde se cumpără, se vând virtuți și mirodenii,
Se face contrabandă cu visuri în firide
Cu opiumul albastru, cu vicii și vedenii.
Pestrițe idealuri plutesc în bărci precare,
Puzderie de mărfuri, de pus în galantar,
Carne, pește, fructe, cuști cu păsări rare,
Argint și diamante, cărbuni, mărgăritar.
Parfumuri de fecioare scăldate-n apa mării,
De spasmul desfrânării cu tâlhari de rând,
Ce se vând cu ora-n lucarnele uitării
De spectrul sărăciei care plânge-n gând.
Pirați de mări albastre își caută culcuș,
Ca prigoana legii să nu îi mai ajungă,
În cârciumi și bordeluri, cu păpuși de pluș,
Plătind tributul fricii viața lor întreagă.
Eu, căpitan al Olandezului pierdut,
Cumpărător de suflete, comori cu superstiții,
Orașul ăsta mi-e locul de-nceput
Condamnat la nemurire și ambiții.
Client la vrăjitori și reci altare,
În portul care geme și suspină,
Sunt visătorul plutind pe mări amare
Prizonier într-o iubire fără vină.
Se zvântă corăbiile, pe rând, la soare,
Ca un cortegiu de Umbre, în lagună,
Ce-așteptă vântul, ce bate dinspre mare
Mângâind catarge, poveștile să-și spună.
poezie
de
Ionel Arădoaie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice