Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scoate-ți, de la piept, poemu-nfășurat în grija mamei
Gențiană, trage-ți iarba peste glezna-nsângerată!
Au trecut mistreții-n goană, tu dormeai pe-un braț de maci;
Te visai o dumnezeie, în amurg înfășurată
Și nu ți-ai ferit piciorul și acum, pe rană calci.
Caii își cătau odihna lângă fruntea-ngândurată-
(Mai fugisei de acasă, lăsând fluviul fără cai)
Roibii înspumau zăbale, pe o canara de piatră
Și acum în rând cu murgii, viselor, bice le dai.
Calci ciulinii-n graba mare să mai prinzi o rană-n talpă,
Să anihilezi durerea gleznelor fără sărut;
În galop cu iapa albă, nu te doare că e șchioapă
Și că plângeți amândouă loviturile de cnut?
Mai oprește-te, din goană, ai trecut de Vadu Oii,
Spală-ți rănile de mâluri și sub sălcii, fă-ți alcov,
Strânge-ți apă ne-ncepută din izvorul rece-al ploii
Și așteaptă curcubeul să îți pui bandaje mov!
Scoate-ți de la piept poemu-nfășurat în grija mamei
Și întinde-l pe o piatră, unde fierbe-un anafor!
Pe sub aripa egretei, apără-l de actul dramei,
De a șchiopăta-n nămolul Dunării, fără picior!
Și de a mușcat din rimă, apa nemiloasă-a lumii,
Adunată-n fluviul negru, (de azur în vals de Strauss),
Îți vor răsări poeme din adâncurile humii,
Când te-o-nghite veșnicia într-un glas de bun rămas...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice