Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dimineți de lut
Mi s-a prins călcâiu-n scai, când spre stele mă mânai, ca pe-o turmă de iluzii,
Macii sângerau tacit, prea târziu au înflorit, pe o mare de confuzii.
Șchiopătând, printre scaieți, numai licuricii beți, de blestemu-atâtor iele,
S-au oprit din luminat și am stat cu ei la sfat. Aveam zborul în atele.
S-a făcut târziu în noi, ca-ntr-o noapte cu strigoi și s-au încruntat copacii,
Aruncând cu verde-n sus, suspinau după apus; se hrăneau cu el toți dracii.
O bucată de-asfințit, dorul mi-a mărturisit și l-am așternut pe gleznă-
Era liniște de rai și-n câlcâiul meu și-n scai, numai cucuveaua-n beznă,
Un reqviem mai îngâna, mai murise înc-o stea, tocmai când ploua cu stele...
Vino noapte, să mai uit, diminețile de lut, când răsar printre zăbrele!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice