Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Că te-am luat e a mea vină! (După Atât de fragedă de Mihai Eminescu)
Atât de-abilă și calină
Și tot pe-atât de jucăușă,
Stai cu un ochi înspre slănină
Și cu al doilea către ușă.
Abia atingi covorul moale
Când zgomote-nfundate-asculți
Și veșnic mi te-ncurci în poale,
Iar dacă nu te-alung, exulți.
Închizi pe jumătate ochii,
Visând cum dai prin șoareci iama
Și tolănită printre rochii,
Parcă te vezi cum le faci seama.
Poate noroc să ai la noapte,
Când din ungher, după ghiveci,
Să treci îndată și la fapte,-
Vreo patru șoareci să diseci.
Tu faci noian de boroboațe,
Iar eu sfârșesc spre-a te ierta.
Când mi te cuibărești în brațe,
Nu pot nicicum a te certa.
Iți văd a ochilor sclipire,
Te simt perfid cum mustăcești.
Nu mustăci! A ta privire
Mi-arată ce parșivă ești.
Deodată trece-un gând năpraznic
Prin capul tău, și-aș da arginți,
Să știu de te și vezi la praznic
Îndeplinindu-ți dulci dorinți.
Că te-am luat e a mea vină
Și te-aș lua din nou, e cert,
Dar sufletu-mi în piept suspină,
Că-mi strig necazul în deșert.
Tu stai, de juri că ești icoană
A feciorelnicei Marii,
Ființă fără de prihană,
Pe mine nu mă duci, să știi!
poezie
de
Mihaela Banu
din
Din volumul Pași peste margine de timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice