Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adam și Eva
Adam și Eva duc trai pe vătrai,
În vremea-n care stau cuminți în Rai,
Până când ea netoată, el neghiob,
Tot legănându-se într-un scrânciob,
Crezând că Domnul trage aghioase
Și n-o să vadă ce se întâmplase,
Ea-ntinse mâna și luă o poamă
Ce era interzisă, bag de seamă,
Și-i dete lui Adam o-mbucătură,
Că-l năucise, melițând din gură.
Nici bine gustul el nu îl aflase,
Că Domnul lângă ei se-nființase
Și vru să afle de la ei povestea;
De unde vin pornirile acestea.
Eva spuse că șarpele-o-nșelase,
Cu dulci făgăduinți o încântase.
Luase poama și momind perechea,
De pe atunci îi apucase strechea.
Cine era de vină nu se spuse;
Ea se cam fofila, el nu știuse.
Pe șarpe amândoi au tăbărât,
Că-n treaba asta coada și-a vârât.
Și înflorind de zor acea minciună,
Își cântau unul altuia în strună,
Până lui Dumnezeu i s-a urât,
Lăsându-l pe Adam cu măru-n gât.
- Voi mi-ați călcat porunca mult prea iute,
Spunând acum și vrute și nevrute.
Nu fapta, cât minciuna gogonată,
Nu pot s-o fac uitată, sau iertată.
Multe pretexte, vorbe în doi peri,
Uitând că nu m-am născut nici eu ieri.
Nu v-a fost bine-n Rai, stând amândoi,
Scutiți de griji, necazuri și nevoi.
S-au lamentat: - Nu ăsta-i adevărul,
Ci șarpele ne-a ispitit cu mărul!
Cum Domnul n-a vroit în Rai gâlceavă,
I-a azvârlit pe amândoi în pleavă.
poezie
de
Mihaela Banu
din
Din volumul Pași peste margine de timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice