Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu-mi plac ploi de toamnă!
Nu-mi plac ploi de toamnă, nebune, ce vor
Să-nchidă-a mea vară, să-i pună zăvor!
Când soarele-ascuns e de nori prigonit,
Pe patul de frunze aș sta tolănit,
Dar picurii dor.
Când ropotul ploii răsună strident,
Privesc la natură c-un aer absent.
Copacii rămas-au stingheri, tot mai goi.
Prin ramuri se-aude un biet pițigoi,
C-un cânt consecvent.
Cad picuri de-a valma-ntre cer și pământ,
În dansul sălbatic se-ncing duși de vânt.
Descântecul ploii de zor îngânând,
Își află sfârșitul sub brazdă gemând,
Cu sufletul frânt.
Mi-nchipui în palme cum frunzele-adun
Tăind a lor cale când pleacă-n surghiun,
'Nainte ca ele să piară în van,
Pierdute de timp, ce li-i crudul dușman;
Cu el nu se pun.
Să schimb vechea lege eu palid mai sper.
Nu vreu să le-ajungă destinul mizer!
De-aceea le-ntâmpin cu pasul grăbit,
Călcând pe al toamnei covor ruginit,
Cu fruntea spre cer.
Nu-mi plac ploi de toamnă și-aș pune zăvor,
La cerul ca plumbul ce-i necruțător.
Purtate de vânturi spre-al morții năvod,
De soarta știută în nescrisul cod,
Din nou frunze mor.
poezie
de
Mihaela Banu
din
Din volumul Pași peste margine de timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice