Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ghiocelul și brândușa
De-abia venit pe lume, un tânăr ghiocel,
Cu trupul lui cel firav și tras ca prin inel,
Îndată puse ochii pe-o veselă brândușă,
Ce-și etalase nurii și chipu-i de păpușă,
Pe talia ei zveltă, cu unduiri hazlii
A rochiei cloșate, în nunțe viorii.
Cum primăvara vine pe orișicare plai,
Cu pofta ei de viață și-ntregul ei alai,
Își zise ghiocelul, privind în jur nătâng:
- E cea mai dulce floare de pe întinsul crâng.
Cum să îi spun eu oare că vreau să fie-a mea?!
Și tot gândind la dânsa, idila încolțea...
Brândușa nu da semne că i-ar păsa de el,
Că nu îl auzise rostind vreun cuvințel.
Asta până ștrengarul de vânt i-a înclinat
Și-atunci întâia oară, timid, s-au sărutat.
Când frageda iubire se-nfiripa ghidușă,
Din rădăcini îi smulse un drac de țigăncușă.
Morala ce desprins-am poate-i stereotipă:
E viața mult prea scurtă, să irosești și-o clipă...
fabulă
de
Mihaela Banu
din
Din volumul Pași peste margine de timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice