Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sunt singur spectator
Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viața ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist și gol
Și-mi pare că se duce ca un gând.
Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în același monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.
N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestația glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.
Eu știu că rolul mi-este greu și trist.
El, nonșalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nțelegând că asta-i viața mea-
Și spectator și singurul artist.
Cu soarta mea el n-are nici în clin
Și nici în mânecă, habar n-având,
Că dacă duc târâș un trup plăpând,
În fața piedicilor nu mă-nclin.
poezie
de
Mihaela Banu
din
Din volumul Pași peste margine de timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice