Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
De-ar fi...
Mi-e frig și corbii se adună, ca pacostea pe omul bun
La un taifas sub clar de lună și eu coșmare-n ochi adun;
Licornii-și leapădă legenda, ca șerpii năpârlind de piei,
Cu ochii-albaștri în oglinda albastrului din ochii mei.
E liniște ca în morminte, tăcerile au chip de iad
Prin care scormonesc cuvinte și din cuvinte lacrimi cad.
Degeaba înfloresc salcâmii și teii poleiesc alei,
Mi-e frig, iubite, și se-adună atâtea ierni în ochii mei!
Bujori serafici sângerează pe brațe goale, ce tânjesc
Încă o clipă de zăbavă, când scuturându-se, rânjesc
Pândaci flămânzi de roșu proaspăt. Ce agonie, ce măcel,
Când tremură de-nsingurare, al primăverii menestrel!
Mugesc amurgurile-n flăcări, nuntește noaptea sub castani,
Floarea miresii-i e ofrandă, amorurile sunt pe bani;
Plătește noaptea mii de stele pe-o mângâiere și-un sărut,
Rămâne ceru-n întuneric, ca și cum stele n-a avut.
De-ar fi doar mintea mea ce naște coșmaru-acesta clandestin,
Mi-ar fi ușor să spun o rugă și la icoane să mă-nchin.
Dar, știu că ruga nu ajută și niciun leac nu-i de ajuns
Când germinează-n noi doar ură și-n sânge ura ne-a pătruns...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice