Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Despărțindu-ne
macii mei și-au venit în fire
părintește mi-au iertat surghiunul
iubirea-cu-lămâie-și-sare
ca pe câmpii mi-au încredințat latențe
așteptând rodul imaginației bune
! și eu
desculță am alergat [un vechi obicei de-al meu!]
altfel invadată de roșu/ simțeam că frumusețea este
cu totul altceva decât prefabricatul anost de iluzie
o corabie și-a potrivit pânzele dincolo de naufragiu
întoarsă în mine nu s-a gândit copacul să mă acuze
de egoism... nici măcar de naivitate
rămâneau în urmă
inflorescențe strangulate în jurul eului meu
de nu cumva vor fi fost brațele tale... cândva
obsesiile.... boala de moarte... disoluția
atunci când mă sufocam și aveam nevoie vitală
de un organ special precum peștii de bronhii
să pot respira în teluricul tău
lumea aceea organică în care nu se prind aripi
și-n care trupuri se adună ca pentru reprezentație colectivă
simultan se înfruptă și gem: plăcerea își întinde cortul
spre stupefacția unui Dumnezeu abandonat pe tușă
diluată aș fi trecut și eu într-o entitate suspectă
confundându-se bunăoară cu ideea precară de anodin
temelia cavernelor tale lăsându-se-n jos... tot mai în jos
sub greutatea nimicului... cosmosul tău ca o grotă
cotropită de vacanțe și de motoare... de toate ierburile acelea
otrăvite purtându-și semințele în destinul evelor oarbe
pe care nicio divinitate n-ar mai putea să le îndrepte
nu se mai aud zgomote
îndepărtarea se produce continuu
până când din tine rămâne
minuscul semn de întrebare cedând
sub imperiul rezervației de lumină
în fapt habitatul specific al florilor mele
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice