Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Potop
Norii s-au spart
în miliarde de cioburi,
Cad pe Pământ,
nu pe alte globuri;
Fulgere albe,
în zigzaguri brăzdează
Drumul spre cer,
când și când luminează.
Cioburi de gheață,
pe Pămant cad rotunde,
Ploaia e rece
și-un fior mă pătrunde;
Știu că e ziuă,
dar afară e beznă
Și simt cum mă arde
reuma din gleznă.
E mijlocul verii,
dar tremur ca varga,
Prin valuri aleargă
pompierii cu targa.
Vântul izbește
cu crengile-n geamuri
Eol și-a scăpat
bidiviii din hamuri.
Strada-i un fluviu
șerpuind printre case,
Veneția parcă
la noi se mutase;
Frunze și flori,
navighează-n derivă,
Grâul din câmp,
a rămas de-o colivă.
Cu ce ți-am greșit,
Dumnezeule Mare,
Deși ne dai ploi,
n-avem de mâncare,
Și casele iarăși
ne cad în ruină,
Credința Ta, oare,
nu e tot creștină!?
Parcă-i începutul
sfârșitului lumii,
Măcar să n-apară
și germenul ciumii,
Durerea și teama-s
la culmea răbdării,
Și-i tot mai aproape
pragul disperării...
poezie
de
Ion Ene Meteleu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice