Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mândria carabinei
Un revolver aflat la datorie,
Neliniștit, căta spre panoplie.
Pusese ochii pe o carabină
Subțire-n talie și longilină.
Fiind de felul lui un tip bondoc,
O iubea-n taină, fără echivoc...
Nu-l speriase țeava ghintuită,
Ci mai degrabă-l duse în ispită.
Și cât ai scăpăra un biet chibrit,
Rămase-n admirație, trăznit.
În acest timp, frumoasa carabină,
Având purtări de divă cabotină,
Mândria în picioare i-a călcat,
Că după prima damă s-a luat.
Fiind curtat de mai matura flintă,
Care de multă vreme-l privea țintă,
El, căutându-și sufletul pereche,
Fugi spre ea ca apucat de streche.
Ea știe ce-a făcut, ce i-a șoptit,
Că într-o clipă mintea i-a sucit.
Nu i-a păsat că el era bondoc;
Ea pentru el s-ar arunca și-n foc.
Se simțea între cei doi o chimie,
Ce ținea flacăra iubirii vie...
Viața le-a dăruit și-un bebeluș,
Un dar de preț, ca ultimul cartuș.
Le-au petrecut pe toate împreună
Și zile de senin și cu furtună.
Pe-un raft uitată, mândra carabină,
Rămas-a exponat într-o vitrină.
Morala ce-am desprins din întâmplare,
E că și soarta ți-e-ngăduitoare,
De nu ții cont de omu-i 'nalt ori scund,
Ci-amorul lui de-i trainic și profund.
fabulă
de
Mihaela Banu
din
In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice