Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul?!
Mi-am amintit, Ovidiu, de tine-ntr-un târziu,
De vorba-ți înțeleaptă, de spiritu-ți fertil.
Tu, ce-ai cântat iubirea la Roma și-n exil,
Milenii două după, te știu și nu te știu...
Din gândul nepereche, desăvârșit, subtil,
Ce te-a urmat ca umbra pe țărm străin, pustiu,
Încălecând pe Pegas, năstrușnic bidiviu,
Ai împletit poeme-n inconfundabil stil.
Ți-e amintirea ștearsă, regrete mă pătrund,
Că muza poeziei mi-a smuls din mâini condeiul
Și la-ntrebări profunde azi n-am cum să-ți răspund.
Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul,
Ca-n taina slovei tale ades să mă cufund,
S-ating în treacăt cerul, pe când sărută steiul?!
sonet
de
Mihaela Banu
din
In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice