Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În lacrimi, în poeme
În lacrimi,
în poeme...
Te găsesc într-o discuție cu indecizia,
te găsesc într-un viitor străin, prizonierul soarelui...
Unde ești acum?
Când eu mor în finalul de vineri de dorul tău absurd...
De ce nu ești acum?
Lângă mine să poți vedea în trei silabe tot ceea ce vreau într-o singură poezie...
Eu vreau acum.
Să-ți vorbesc negru
undeva pe-un câmp de nori,
unde vorbesc eu
iar tu nu-mi spui doar ziua bună...
În lacrimi,
în poeme...
Te strig cu toată ființa mea nebună,
cu o obsesie în vene
ce nu-mi permite să fac abstracție de timp și să aștept imposibilul...
Poate că,
într-un mal spart în toracele valurilor
mă abțin să nu mai scriu mâine
scrisori vizibile ochilor tăi...
Poate nu,
acum cred că nu se poate povesti nimic despre noi, inexistenții anilor mei de uitare absolută,
dar în povestea mea de la pământ la cer
îți voi rosti de fiecare dată numele...
Poate nu știu
și mi-e frică
de neputință și atât.
Poate nu știu
și mi-e dor
de nenumăratele dorințe
ce mă urăsc bătrână...
În lacrimi,
în poeme...
Tu exiști perfect și imperfect
doar pentru mine...
poezie
de
Tiana Badea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice