Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Balada inimii naive
stăteam în mansarda de fildeș, cuminte,
și remaiam neîncetat cuvinte,
iar îngerul-mi zicea: dă-i înainte
și nu lua la tunete aminte.
dar inima, frumoasa mea năroadă,
nu i-a ajuns pe geam să vadă
și gata în amoc să cadă,
a coborât desculță-n stradă.
întâi i s-a cerut o dijmă, nu prea mare,
ceva așa, ca taxa de parcare,
pe palma ei de loc sub soare
și un permis de-acomodare.
a întâlnit un bișnițar în cale,
vindea înfiorări carnale,
iar ea, naivă și cam bleagă,
pe loc s-a dăruit întreagă.
ce a urmat e lesne de ghicit;
cu timpul s-a înțelepțit,
dar fiindcă nu era și mută,
grabnic i-au dat să bea cucută.
urâtul adevăr te poate și ucide,
când soarta ți-e în mâini cupide,
revino, inimă, acasă,
să-ți scrii minciuna ta frumoasă.
poezie
de
Luminița Ignea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice