Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ
În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Și când e furtună, și când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.
Un singur loc mă ține ancorat
La pieptul tău fierbinte și-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.
Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moșie,
Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieții dor,
Cu prinderea de mână și intrarea-n joc
Să înălțăm derivei altarul de noroc.
S-avem vatră de jar în suflet și în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte și prin vise!
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice