Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
De mine aproape
intangibil tot fug prin nefoloasele vieții-n stil
ori prin multele frunze date în exagerări
sub un cer scufundat într-un nimic
cu bolborosiri de stele.
eu, autentic translucid și-n roz subtilizat,
încât nicio adiere, nici măcar a suspansului,
nu este în stare a-mi deranja alcătuirea
prin orașul acesta cu margini subiective.
știu că atestatul de fugară fugă
mi-l vopseam prin dreptul surâsului străin
sub o apăsare de naivă închipuire.
destul, mă bucur de bocancii extrași
din nervosul calm parcă
al dimineții absurde
ce tot cântă pe lângă fiecare
de nimic temându-se,
nici măcar de triumful unui impas.
am înțeles lacrimilor trebuință
cu ele am să nichelez ciutele...
strălucitoare ele să devină într-atât
că asurzitor vor orbi puștile de vânat;
în veselă rezonanță ciuta să-și plimbe viață
de mine aproape, chiar aproape destul
într-o senzație de rațiune
ce prea se vrea mângâiată.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice