Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Timpul nu poate fi decât
urna în care ne aruncăm cenușa zvârcolirilor noastre
un șir de idei mototolite
trecute prin sitele nebuniei
la marginea unor vieți dezlânate
cât e adevăr și cât e prefacere în noi
nimeni nu poate să măsoare
căci istoria celebrelor zbuciumări
rămâne scrisă în așternutul cald
unde ne întindem lenea
timpul nu poate fi decât
sabia cu două tăișuri
unde ne privim rănile
și gustăm umilințele
cu toată forța noastră
când pe lama groasă se oglindește luna
prin tufișurile minții se ascunde neputința firii
ca o palmă dată orgoliului nemăsurat
unde nu se deslușesc decât zâmbetele ațoase
timpul nu poate fi decât un vierme
care se cațără pe picioarele noastre
și ne soarbe picăturile de exaz
apoi adoarme sub stratul gros al obișnuinței
în care ne târâm restul zilelor
poezie
de
Any Drăgoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice