Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Copii ai nimănui și-ai tuturor
Un gând tresăltă-n vis pe-aripi zburând:
Copii uitați de cei din lumea-ntreagă,
Pe care toți părinții îi reneagă,
Aș vrea să vă văd fețele râzând!
Din trupuri prea plăpânde care gem
Sub haina nemiloasă a uitării,
Tresăltă, ca Neptun din spuma mării,
Speranța să vă-nchin un nou poem.
Născuți din neiubire și destin
Ori fii ai sărăciei nemiloase,
Pe masa voastră stat-au mai mult oase,
Paharul vostru fost-a un suspin.
Viața vă este-un crâncen câmp de luptă
Voi, îngeri cu aripile tăiate,
Cu suflete plăpânde, tulburate,
Voi păsări ce zburați cu-aripa ruptă.
Nu vreți la masă frimituri scăpate,
Avizi sunteți de-o șoaptă de iubire
Cum este orice om, fără-osebire,
Cu visele întregi, imaculate.
Copii ai nimănui și-ai tuturor,
Făcuți de viață ca să stea-n genunchi,
Din trupurile lor 'nălța-voi trunchi-
Stol de cocori din sufletele lor!
Și-n drum amețitor de carusel
Vă voi urzi-n războiul vieții fire
Iar printre lacrimi, împletind iubire,
Voi face scutul vostru de oțel!
Speranța să vă-nchin un nou poem
A devenit talaz pe-ntinsul mării,
Iar haina nemiloasă a uitării
E numai petice, nu mă mai tem...
poezie
de
Mihaela Banu
din volumul de versuri
Zăbrelind zadarnic zborul
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice