Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ostatici pe țărmul tainic
Ți-așezam reverul hainei... mâinile mi se-ncleștară
Pe satenul negru, moale, ce lucea în raza lunii,
Un fior trupu-mi cuprinse și buzele-mi tremurară,
Cînd ți-am întâlnit privirea ce mă lega-n mii de funii.
În strânsorile simțite îmi fierbea sângele-n vene,
Roși îmi deveneau obrajii precum, macii vara-n grâu,
Fluturi în beția-mi oarbă pe trup îmi făceau desene,
Ochii tăi, camășii mele, nasturi liberau din frâu.
Ostatici pe țărmul tainic, unde umbrele n-au chipuri,
Bătăi lungi din vechiul clopot mă trezi din visul care,
Trupurile noastre calde le-acopeream cu nisipuri,
Mărturie fiind noaptea și luna seducătoare!
poezie
de
Ionica Bandrabur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice