Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cine tâlcul să-i priceapă?!
Prin ferestrele pătate de tristeți și desfătare,
Văd topindu-se fugare, stranii clipe tremurate.
Nu pot face osebirea între zgaibe și cangrene.
Printre plânsetul din gene, lacom caut lecuirea.
Dincolo de geam e-o lume ce se-ascunde sub măști slute.
De pe suflete pierdute, și-a tras voalu-i de cutume.
Îmi arunc în jur privirea, căutând în grabă crinii
Și-n miresmele grădinii întâlnesc dumnezeirea.
M-a înfiorat deodată viața ce prin pori pulsează.
Mult râvnita, dulce oază, e în verde-nveșmântată.
Resimțind greaua-i durere din nașterea-n suferință,
Mă visez în neputință scoțând strigăte-n tăcere.
Dincolo de toate-i soare și-n copt lan se scutur macii.
Jos în luncă, pitpalacii, dau iubirii lor chemare.
Viața este-un pod de nuferi răstignit pe-adâncă apă.
Cine tâlcul să-i priceapă?! Prin iubiri te nalți și suferi.
poezie
de
Mihaela Banu
din
In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice